21 iunie, 2011

Timp... stai in loc!

Zilele astea ma tot gandeam cat de repede trece timpul, cat de repede trece fiecare minut, secunda, clipa pe care o traim.
Bineinteles nu constientizam destul de des acest lucru. iar unii nu constientizeaza chiar deloc. Ne dam seama de trecerea timpului abia cand ne uitam in urma si vedem ce am trait si cat de repede ne grabim sa mergem tot inainte.
Daca in fiecare zi, am constientiza mersul alert al timpului , poate am reusi sa ne bucuram cu adevarat de fiecare clipa traita, poate am reusi sa zambim mai des, sa simtim altfel soarele ce bate in geam si vantul ce adie usor.

E pacat... suntem prea acaparati de lucrurile de zi cu zi si uitam.. uitam sa ne bucuram, uitam sa ne traim viata in adevaratul sens, uitam sa privim in jurul nostru, sa apreciem ceea ce ne inconjoara, sa gasim mangaiere in zambetul persoanelor dragi.

Se spune ca doar o viata ai. Daca e chiar asa, stau si ma gandesc. Am 23 de ani, am facut lucrurile care mi-au placut, am facut o parte din ce am visat... dar totusi, ar mai fi atatea de facut, vazut, realizat.
Cand? Cand ai putea sa le faci...daca nu poti opri timpul macar o secunda, sa te opresti din forfoteala vietii si sa simti ca intr-adevar o viata ai de trait si trebuie sa te bucuri de orice ti se da.
Deseori, imi vine sa fug o data cu timpul, sa il prind si sa il leg de ceva, pentru a nu mai fugi.

Ma gandesc cat de multe ne rapeste. Pe langa clipa de fata, secundele, minutele, persoanele dragi, ne rapeste si amintirile, pentru ca are prostul obicei de a le estompa in mintea noastra. Daca tot fuge in galop, macar sa ne lase amintirile vii, nesterse o data cu plecarea lui.

Mi-e ciuda... mi-e ciuda ca nu am puterea sa opresc timpul.
Asa ca o sa il rog frumos...
Draga timp...stai o secunda in loc!