28 iulie, 2009

Vreau..

Vreau un zambet doar pentru mine..
si sa ma incalzeasca privirea ta.

Vreau sarutul..
imbratisarea ta.

Vreau caldura trupului tau..
iar mana ta sa ma cuprinda.

Vreau tot ce aduci tu nou..
sa fii al meu, eu sa fiu a ta.

Vreau o vorba calda..
un "te iubesc" soptit la ureche.

Vreau zile cu soare..
si sa zbor. cu tine.

Vreau sa rad cu sufletul.
sa te am aproape si sa nu ma satur.

Vreau sa imi vindeci ranile provocate de altii..
sa ma alini cu sarutul tau.

Vreau sa ma ajuti sa uit..
si sa iubesc din nou.

Vreau sa iti fiu umbra..
si sa iti fiu mereu aproape.

Vreau sa te am..
sa ma ai.

26 iulie, 2009

...

Patul tau inca mai poarta pete de pacat..
Cearsaful te-a asteptat cuminte, fara cuvinte.
1000 de zile au trecut intre trecut..
Si azi, crezi ca mai stii sa arzi?
Crezi ca mai poti sa cazi alunecand pe pielea mea?

Ai mai putea?

19 iulie, 2009

Da sau Nu?

Decizii. Hotarari. Toate luate in minute. Secunde.
Impuls. Batai de inima. Neliniste.

Zambete furate, priviri daruite pe ascuns.

Timpul zboara mult mai repede decat iti imaginezi.
Viseaza, simte, traieste, respira adanc si..zboara. Zboara cu sperantele tale, zboara cu visele tale.

Iubeste si lasa-te iubit.
Fa-le ziua mai frumoasa celor dragi.
Dezleaga-ti sufletul si lasa-l sa rada, sa simta viata asa cum e ea.
Uita-te in jurul tau..
cat de frumoasa e lumea ta?

13 iulie, 2009

Proud to be an AIESEC-er

Nu stiu cati dintre voi au auzit de AIESEC, dar pentru mine e cea mai tare organizatie.
Bineinteles, nu e perfecta (pentru ca nu cred in perfectiune), dar mi-a oferit multe lucruri de neuitat.

Astazi, pentru a nu stiu cata oara de cand sunt membru AIESEC, m-am simtit mandra ca am reusit sa intru in aceasta organizatie, in AIESEC Iasi, un local atat de mare, ca am trecut prin zeci de interviuri, ca am realizat atatea lucruri marunte, dar si marete alaturi de o mare de oameni.

Iata motivul de astazi care ma face sa fiu mandra pentru ca fac parte din AIESEC:

http://www.youtube.com/watch?v=42heVe0qUAc&eurl=http%3A%2F%2Fancaonuta.wordpress.com%2F2009%2F07%2F13%2Faiesec-iasi-is-the-best%2F&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=yxlkf74n7Ks&eurl=http%3A%2F%2Fancaonuta.wordpress.com%2F2009%2F07%2F13%2Faiesec-iasi-is-the-best%2F&feature=player_embedded

Felicitari baietilor!

Si asta nu e tot. Incepand de vineri, 10 iulie si pana in luna septembrie, in fiecare vineri, de la ora 18.30, la TVR Iasi, AIESEC Iasi e pe sticla.

Felicitari Comm!

12 iulie, 2009

Plang norii pe strada mea

Ploua.. Stau la geam si ascult sunetul ploii. Nu am stare. Nu am somn. In camera se aude linistea. Ma uit la picaturile de ploaie care cad.. Simt una si pe obraz. Simtindu-i caldura, imi dau seama ca nu e o picatura de ploaie.

Nu-mi place ploaia. Dar in noaptea asta e altfel..e linistita..e calda. Imi linisteste si racoreste sufletul.

Aerul e curat, dar totusi pieptul meu il respira greu. Ma uit pe strada usor luminata. E pustie ca si interiorul meu. Observ in indepartare urmele pasilor mei si ai tai pe ea.. doua fantasme tinandu-se de mana. Dar cu cat se apropie, nu se mai vad. Le caut cu privirea, dar in zadar..au disparut in intunericul noptii.

In locul lor apare un copil vesel zburdand.. imi pare cunoscut chipul lui. Trecand pe sub umbra unui copac, copilul se transforma intr-o domnisoara care se uita sus la geamul meu si schiteaza un zambet. Inca cativa pasi, si in locul domnisoarei, ma regasesc pe mine, cea de acum, urcand aceeasi strada. Dar ceva lipseste.. zambetul de odinioara.


Plang norii. In noaptea asta, i-am dat voie si sufletului meu sa planga o data cu norii

11 iulie, 2009

Oglinda oglinjoara

Oglinda oglinjoara, cine e cea mai frumoasa fata din tara?

Desi suna poate comic, probabil multe din fetele de astazi isi pun aceasta intrebare. (chiar si in gand).
Am ajuns sa traim intr-o lume a papusilor Barbie. Fetele au schimbat visele copilariei (de a ajunge cantareata, actrita, ..etc) cu dorinta din ce in ce mai pregnanta de a arata perfect. (desi vreau sa cred ca nu exista perfectiune).

Din ce in ce mai multe fete, pun tot mai mult accent pe aspectul fizic, atat al lor, cat si al iubitului.
Frumusetea creata de actrite, de cantarete, a ajuns un tipar. Sani siliconati, fund siliconat, buze siliconate, meshe in par, picioare lungi si subtiri...si bineinteles, nelipsitul bronz.

Cum ramane cu frumusetea ce reiese din diversitatea de forme ale trupului si culori a ochilor, a parului? Cum ramane cu ideea ca fiecare e unic in felul lui? Prin ce o sa ajungem sa ne diferentiem?

Se stie ca frumusetea e relativa. Nu exista un tipar de frumusete, asa cum nu exista perfectiune.
Dar totusi, astazi, daca o fata nu arata asa cum am spus mai sus, nu este considerata frumoasa.
Imi pare rau de fetele care nu se iubesc intai pe ele, ci pe "tiparul de frumusete" inventat de altii.

Pacat...vom ajunge sa traim intr-o lume in care toate femeile vor arata la fel.

Bineinteles, la aceasta conceptie, contribuie foarte mult si barbatii, care vor si incurajeaza aceste porniri ale femeilor. Din pacate, ei niciodata nu se multumesc cu ceea ce au. Din acest punct de vedere, le cred pe acele fete. Le cred ca ar fi in stare de orice pentru a-si pastra iubitul.

Dar totusi, daca stam si ne gandim...barbatii au in gena lor acest lucru, de a-si raspandi "samanta". Si oricat de frumoase ar fi iubitele lor, mult mai frumoase sunt fetele necunoscute care trec pe langa ei pe strada. Asa ca fetele nu ar trebui sa isi mai faca probleme.

Fiecare femeie e frumoasa.
Fiecare femeie e deosebita.
Fiecare femeie are calitati. (greseala barbatului care nu le vede)

Barbatii nu ar trebui sa uite un lucru. Femeie e si mama lor...iar daca sunt norocosi si au si o sora...au deja 2 femei in viata lor. Trebuie doar sa o astepte pe a treia si sa o aprecieze ca pe primele 2.

10 iulie, 2009

Alo, respectul?

Relatiile de astazi. Cam cat de mult se mai respecta oamenii intre ei?
E foarte usor sa ceri, sa impui respect, dar e mult mai greu sa il dai.
Majoritatea oamenilor, in momentul de fata, nu mai au pic de rusine. Fac doar ce isi doresc, fara a se mai gandi la ceilalti.

Asta se aplica in toate tipurile de relatii. Atat in cele amicale, familiale, cat si in cele de iubire. Majoritatea "prietenilor" din viata fiecaruia sunt de ornament, fiecare urmarindu-si de fapt propriile interese si nimic mai mult.

Chiar si in relatiile familiale, se "respecta", din pacate, foarte des sintagma "frate frate, dar branza e pe bani".

Acelasi lucru se intampla si in relatiile de iubire. Daca are masina si bani, e totul perfect. Nu mai conteaza ce simte, cum arata, cum se comporta.

Excludem lucrurile materiale.
Si intr-o relatie simpla de iubire exista minciuna, inselat, falsitate..toate acestea fiind exemple clare ale lipsei de respect. Respectul pentru o persoana (in cazul de fata persoana iubita) implica mult mai multe. Sa nu minti, sa nu inseli, sa fii sincer cu tine si cu ea, sa fii corect, sa respecti ce e intre voi. Si mai ales, daca esti iubit, sa iubesti si tu la fel de mult.

Ma intreb unde e respectul de acum cativa ani cand baiatul curta o fata o lunga perioada, o respecta si se bucura doar la vederea ochilor ei? (cred ca in zilele noastre verbul "a curta" a fost scos din dictionar)
Unde e acel "sarut mana" pe bune? Mai poti sa ii saruti cu drag mana unei fete (mai bine zis, mana iubitei tale) fara sa simti ca iti calci imensul orgoliu masculin?

Eu cred ca cel mai frumos gest (si cea mai mare dovada de iubire) care ar putea sa il faca un baiat pentru o fata e sa ii sarute tandru si delicat mana. (se intelege ca vorbim de un gest sincer, nu unul fals).

Acum tipul se avanta cat mai repede la buzele ei, si bineinteles, in patul ei.
Daca a intalnit o tipa sau doua care au lasat garda jos usor, inseamna ca toate sunt si fac la fel. Cam asta e conceptia de acum. De asta isi si permit multe barbatii. Isi permit sa te "alinte" pe strada cum vor ei, sa te priveasca ca si cum ai fi dezbracata, sa iti faca tot felul de invitatii.

Pentru ca nu mai exista respect.
Pentru ca nu mai exista rusine, doar libertate de exprimare.

P.S. Un exemplu de abordare al baietilor (care m-a facut totusi sa zambesc astazi) : "domnisoara, te rog, da drumul la soare".

08 iulie, 2009

Eu si Fat Frumos al meu

Mi-e dor de basme, de povestile din copilarie.
Mi-e dor sa visez, sa adorm cu ochii deschisi.
Mi-e dor sa privesc cerul si sa mi se para ca vad tot felul de forme din nori.
Mi-e dor de copilarie.

Mi-e dor sa cred in fraza "binele invinge raul".
Mi-e dor de Cenusareasa si Printul ei.

Azi imi doresc sa traiesc intr-un basm. Sa trec prin tot felul de peripetii, lucruri urate, dar mai apoi sa am parte de al meu "happy ending".
Vreau sa il gasesc in marea de oameni pe Fat Frumos al meu, sa il privesc in ochi si sa simt ce nu am mai simtit.
Vreau sa ma ia in bratele lui puternice si sa ma simt ocrotita.
Vreau ca acea clipa sa dureze o vesnicie, si sa nu ma mai trezesc.

Stiu..sunt vise si iluzii copilaresti.

Dar azi sunt copil si vreau sa cred in mine, in tine, in ele.
Lasa-ma sa visez..

03 iulie, 2009

A doua sansa?

Am ajuns azi la o concluzie. Unii oameni chiar nu merita a doua sansa!
In general, rasa umana nu ar trebui sa aiba parte de a doua sansa.
De ce? Pentru ca omul a devenit tare comod. Greseste la infinit, dar nu invata nimic din greseli, cautand mereu o scuza pentru ceea ce face.

Pana acum mereu incercam sa ma pun eu in locul acelei persoane, sa il/o cred ca nu si-a dat seama ca a gresit, sa trec cu vederea...ca deh... vorba aia "a gresi e omeneste" . Eu o completez cu "a gresi la infinit e prosteste".

Nu mai cred in bunatatea rasei umane, nu mai cred in schimbarea care poate avea loc, nu mai cred in bun simt si respect.
M-am saturat sa las mereu de la mine, sa trec cu vederea, sa iert, sa uit.. sa mai dau o a doua sansa, a treia... Pentru ce? Ca mai apoi, tot eu sa imi inghit remuscarile si regretele ca din nou, am iertat.

Unii oameni merita tot efortul din lume (am putine exemple, dar macar sunt), in schimb altii merita un sut in fund in momentul in care mai indraznesc sa iti zambeasca pe strada (dupa ce au profitat de bunatatea ta)
Cum pot unii sa fie atat de nesimtiti (alt "compliment" mai bun nu le gasesc) incat sa creada ca nu conteaza cate greseli fac, totul li se cuvine, inclusiv iertarea neconditionata?
Nu e asa simplu din pacate. Iubesti, ierti, uiti, dai mii de sanse cuiva care merita, care vezi ca intr-adevar greseste, dar macar invata ceva din greseli si nu le repeta la infinit.

De acum, oricine ar fi, frate, sora, prieten, prietena, iubit... nu ma respecti... nu te respect!

NIMIC nu e neconditionat pe lumea asta (din pacate nici iubirea). Si NIMENI nu iti este dator cu nimic (indiferent ce ai face tu).
Totul se rezuma la ceea ce faci tu in legatura cu oamenii din jurul tau, la deciziile tale, cum vrei tu sa fii, si perceput de ceilalti. Cat de mult ii iubesti pe cei din jurul tau, dar mai ales cat de mult te iubesti pe tine in comparatie cu ceilalti dragi.

Nu sunt perfecta. Am gresit ca orice om, poate mai mult decat e voie. Dar in acelasi timp am incercat (cum a putut sufletelul meu) sa invete ceva din fiecare greseala. Mai mult decat atat, MEREU am incercat sa fiu cu bun simt si sa las loc de "buna ziua".

Imi pare rau de cei care nu sunt in stare macar de asta.

02 iulie, 2009

Michael Jackson = Jacko Wacko?


Am vazut un documentar/interviu cu Michael Jackson. Imi placea ceea ce facea el, dar recunosc ca nu eram foarte pasionata de muzica lui. Mai mult eram curioasa si interesata de persoana lui, de viata pe care a avut-o si bineinteles, de schimbarile controversate din viata sa.

Documentarul era o combinatie intre un documentar propriu zis si un interviu dat de el pe o perioada de timp mai lunga. M-a facut sa vad lucrurile mai clar si am ajuns la cateva concluzii. Pe plan profesional era un artist perfect, nemaipomenit, nemaiintalnit. Dar pe plan personal era un om distrus inca de la "inceputurile" sale.

Si-a cladit viata pe iluzii. Desi si-a inceput cariera de mic, tot de mic a avut si probleme, acestea contribuind la schimbarile avute ulterior loc. Intr-adevar, imaginea lui MJ alb la fata, cu o suvita de par ondulat conturandu-i chipul si inegalabila palarie neagra ramane in istorie. Probabil daca nu ar fi imaginea asta, nici MJ nu ar fi fost perceput la fel.

Dar ma gandeam cum se poate schimba un om care a avut o viata grea. Ma gandeam cat poate sa reziste si sa lupte psihicul uman? Dupa 1/2/3... experiente care te darama psihic, cum poti sa mai faci alegerile corecte? Cand persoanele din jurul tau iti dau palme zi de zi, cum mai poti iubi?

Cum a spus si el..a ramas mereu copil. In sufletul sau el era Peter Pan, vesnicul copil care nu vrea sa creasca. El e un exemplu de om care a reusit extrem de multe pe plan profesional, a fost un om talentat si unic. Dar totusi, cu tot succesul avut, nu a avut puterea sa depaseasca loviturile avute de-a lungul vietii.
Sufletul sau era bucatele..

01 iulie, 2009

Dupa furtuna, intotdeauna iese soarele?

Dupa perioadele cand esti la pamant, reusesti mereu sa te ridici?
Cand cineva iti da o palma, o astepti si pe urmatoarea?
Cand nu reusesti sa faci ce iti propui, sau nu obtii ce iti doresti, cat timp mai incerci?
Cat poate un om sa astepte ca sa treaca ploaia din geamul lui?

Azi, soarele a iesit dupa furtuna. Dar din pacate, nu si in sufletul meu. E pitit acolo si parca de frica nu mai vrea sa iasa.

Azi nu sunt optimista. Refuz sa cred in soarele iesit de dupa furtuna, in linistea si mirosul placut ce apar dupa o ploaie calda de vara.
Azi nu simt decat furtuna ce imi da tarcoale.

Ajuta-ma sa o alung..te rog.