26 august, 2009

Zambiti va rog!

Nu imi plac oamenii falsi. De fapt urasc oamenii falsi.
Urasc persoanele care daruiesc zambete in stanga si in dreapta doar pentru a obtine ceva.
Urasc oamenii care se apropie de tine doar pentu a le fi lor bine intr-un anumit moment.

Urasc asa zisii prieteni care iti sunt alaturi la bine, mai putin la rau.
Urasc ipocrizia din pupaturile pe obraz intre fete si cinismul din cuvintele frumoase.

Urasc oamenii care sunt amabili doar pentru 5 minute, ca mai apoi sa iti arate adevarata lor fata.
Urasc sa zambesc frumos cand poate vreau sa plang.

Intr-adevar, acum nu poti sa fii sincer tot timpul si cu oricine. E de preferat sa te fortezi sa zambesti frumos in loc sa arunci o injuratura.
Dar totusi, cum ramane cu prietenii..? Am ajuns sa le zambim si lor fals doar pentru ca putem?

Cat de falsa e acum o PRIETENIE?
Si.. cui ii mai poti zambi sincer in ziua de azi?

24 august, 2009

Am inteles! Sa traiti!

Cred cu tarie ca ceea ce il defineste cel mai bine pe om sunt actiunile sale. Nu conteaza atat mult aspectul fizic, cat ceea ce faci si cum iti mentii relatiile cu cei din jurul tau.

De asemenea cred ca..
Oamenii sunt mincinosi.
Oamenii sunt ipocriti.
Oamenii nu sunt oameni, in adevaratul sens al cuvantului.
Si ma refer la toti oamenii, incepand de la strainul de pe strada care trece pe langa mine pana la prietenul de aproape.

Inteleg egoismul innascut care il are fiecare din noi. Inteleg ca de cele mai multe ori pe primul loc e persoana noastra. Intr-un fel, intr-o anumita masura, asa si trebuie sa fie. Pentru ca in ziua de azi, NIMENI (sau foarte putine persoane) nu merita nimic. Asa ca e justificat egoismul oamenilor.

Dar ceea ce nu inteleg (si sincer ma chinui sa inteleg) e momentul in care un om (prieten, strain, ruda) isi da cuvantul pentru un anumit lucru. Promite ca te ajuta cu ceva, ca iti este alaturi, ca te suna...etc (sunt prea multe situatiile). Si nu se intampla. Punct.

Asta pentru fiecare e atat de ocupat cu propria existenta incat uita sa mai fie corect, sincer, altruist, uita ca si-a dat cuvantul pentru un anumit lucru. Sunt constienta ca se intampla adeseori sa nu poti sa te tii de cuvant, dar macar iti ceri scuze ca nu ai reusit sa faci acel lucru.

Nu te obliga nimeni sa faci sau sa nu faci un anumit lucru. Totul tine de vointa fiecaruia. Dar din moment ce iti iei angajamentul sa faci ceva, atunci corect mi se pare sa faci ceea ce zici.

Urasc si ma enerveaza la culme persoanele carora le-au murit cantatorii (cei care se lauda singuri), nu isi mai incap in piele de mandrii ce sunt si mai ales, se baga singuri singurei in lucruri care nu le pot duce pana la cap. Exact niste PITIGOI. Sau mai bine zis, oameni goi, fara nimic de dat.

E atat de greu ca atunci cand zici "da, fac asta" sa te si tii de cuvant?

07 august, 2009

Eu. Tu.

Cauta-ma in ziua de ieri
Si in zilele de maine.

Cauta-ma in adancul inimii tale
Si in amintirea ta cea mai draga

Cauta-mi privirea ce te cauta si ea
Cauta-mi buzele..si gustul lor.

Cauta-ma in femeia de azi
Si in cele ce vor veni.

Cauta-ma in toate zambetele avute
Si in toate lacrimile cazute.

Cauta-ma in tot ceea ce este frumos in viata ta
Si in amarul clipelor triste.

Cauta-ma noaptea in vise
Si ziua in oamenii din jur.

Cauta-ma in dorul zilelor senine
Si in frigul celor de iarna.

Cauta-ma in zambetul tau
Si reda-mi-l pe al meu, asa cum era.

Cauta-ma pe mine, cea de ieri
Si da-mi-o inapoi.