27 octombrie, 2009

Stop. Start. Continue

In urma ultimelor experiente cu oamenii dragi din viata mea, mi-am promis mie insami ca o sa ma schimb. Imi promit solemn ca de acum voi fi alta persoana. Chiar daca inghit in sec, chiar daca o sa am nenumarate pareri de rau si regrete, nu o sa imi mai calc pe orgoliu pentru oamenii dragi.

In general, pentru oamenii apropiati sufletului meu sunt in stare de orice, fac totul si o fac din inima. Dar urasc sa fiu luata drept proasta, sa fiu calcata in picioare pe nedrept si mai ales sa nu fiu apreciata pentru ceea ce fac.

Nu mi-a placut niciodata sa ma comport urat intentionat cu o persoana sau sa fac lucruri pe care pe urma sa le regret. De aceea, intotdeauna m-am ghidat dupa ideea de a nu face lucruri care nu as vrea sa le patesc eu. Dar totusi suntem oameni si e normal sa mai gresim. Si la fel de normal e sa iertam la randul nostru cand cineva greseste.

Dar aici problema e daca acea persoana invata din greselile pe care le face. Daca nu invata nimic, inseamna ca e nesimtita si nu ar trebui sa faca parte din viata ta.

Am pus STOP actiunilor mele altruiste de a ajuta oamenii la nevoie. Nu mai las de la mine pentru a le fi altora bine. Am vazut ca e in zadar gestul asta. Foarte putine persoane apreciaza acest lucru.

Pun START ideii de a ma gandi intai la mine, de a ma gandi de doua ori inainte sa sar in ajutorul cuiva. Pentru ca am simtit pe propria piele uratul sentiment de a nu fi apreciat cu adevarat. Degeaba incerci sa ii faci fericiti sau macar sa ii multumesti pe cei din jur, pentru ca ei tot orbi raman.

Pun CONTINUE faptului ca o sa imi pastrez prietenii adevarati aproape, dar pe cei care sunt in viata mea doar pentru a-si face simta prezenta incet incet o sa ii indepartez. Nu mai vreau figurine de plastic in jurul meu. Nu mai vreau stane de piatra ca prieteni.

Am ajuns inca o data la concluzia ca viata e prea scurta ca sa te lupti pentru altii, ca sa ii faci pe altii fericiti, iar tu cand ai nevoie sa fii lasat deoparte.
Nu inteleg multe lucruri pe lume, cu atat mai putin oamenii. Dar am incetat sa mai incerc sa ii inteleg. Sunt inca un copil in adandul sufletului, dar un copil care stie ce vrea si s-a saturat sa fie calcat in picioare tocmai de oamenii dragi.

E toamna.. e soare, e ultimul an de facultate, am aproape tot ce am nevoie.. si poate chiar mai mult uneori.. O zi de toamna insorita, frunze colorate fosnind in urma pasilor mei, o melodie linistitoare in casti.. si sunt fericita. Nu am nevoie de mai mult.

Nu e perfecta viata mea, dar o iubesc asa cum e. Si vreau sa ma bucur de fiecare clipa din ea, in felul meu.

07 octombrie, 2009

Iti mai aduci aminte?

Iti mai aduci aminte ce iti doreai cand erai copil?
Ce vise aveai candva?

Iti mai aduci aminte persoanele care ti-au adus macar un zambet intr-o zi ploioasa?
Cine te-a tinut de mana cand erai la pamant?

Iti mai aduci aminte umarul pe care plangeai cand sufletul ti-era gol?
Pe cine ai sunat cand te simteai singur pe lume?

Iti mai aduci aminte cafeaua din zori?
Si saruturile din timpul noptii?

Iti mai aduci aminte noptile albe petrecute cu prietenii?
Momentele unice cu persoana iubita?

Iti mai aduci aminte primul sarut care ti-a dat fiori?
Prima persoana care ti-a atins sufletul?

Iti mai aduci aminte pe cine vedeai in oglinda cand erai copil?

01 octombrie, 2009

Si totusi..

Oricat de mult ai iubi o persoana, oricat de mult te-ar iubi si ea la randul sau, oricat de perfecta ar fi (sau ar parea) o relatie de iubire.. INTOTDEAUNA vor exista tentatii, persoane care la un moment dat (poate fara sa realizezi in mod constient) vor parea mai interesante decat persoana de langa tine.

E trist..si e ciudat in acelasi timp. Te gandesti..cum poti IUBI o persoana si totusi sa te simti atras de altcineva strain?

Si totusi se intampla..si se intampla destul de des. De ce?
De ce nu poate apartine si inima si mintea unei singure persoane?
De ce daca iubesti, totusi iti atrage atentia si alta persoana?

Traim intr-o lume mult prea diversificata si mult prea libertina. Am ajuns sa cred ca acum avem mai multe optiuni decat avem nevoie si ajungem la un moment dat sa nu mai putem face fata, sa nu mai distingem ce e bine sau rau, corect sau gresit. Dar in acelasi timp, indiferent de situatie, de persoanele din jurul tau, doar TU poti alege cum sa fii.

Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand am iubit, am fost doar a acelei persoane si doar pentru ea am respirat, doar pe ea am vazut-o si in celelalte persoane din jurul meu.

Tot ce conteaza este ca atunci cand se intampla asta, sa realizezi ca e doar ceva de moment, sa iti amintesti singur pe cine iubesti cu adevarat, cine e important pentru tine si sa te opresti inainte ca lucrurile sa mearga prea departe.

Abia atunci ii demonstrezi persoanei dragi ca o iubesti cu adevarat. Abia atunci te poti mandri tu cu tine, ca esti capabil sa iubesti sincer.

Dar..cam cate persoane sunt capabile de asta? De a iubi sincer..si de a fi corecte?