25 iunie, 2009

Interviu cu sufletul meu

- Hey..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Stiu..m-ai cam dat uitarii de ceva timp.

- Te simt strain fata de mine.
- Si eu la fel simt..simt ca nu mai sunt legat de tine. Ne-am despartit.. sufletul de corp.

- De ce simtim asta?
- Pentru ca nu mi-ai mai dat atentie in ultimul timp. Pentru ca te-ai indepartat de mine.

- Am fost cam suparata...
- Nu mai mult ca mine sa stii.

- Te cred..Pot sa te intreb ceva?
- Spune.

- Stiu ca nu am mai vorbit de mult, ca nu am avut prea multa grija de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc cateva bucatele din tine.
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se intampla de multe ori in viata sa ma atasez de persoanele care trec prin drumul tau. Si le daruiesc fiecaruia o bucatica din mine. Imi pare rau ca ei nu isi dau seama de asta si mai ales, nu realizeaza ca atunci cand pleaca iau si bucatica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucatele din mine.

- Credeam ca nu mai faci asta, credeam ca ai renuntat sa mai crezi in oameni.
- Si eu.. am crezut ca am puterea sa fac asta. Dar mereu repet greseala.

- Vad bucatele lipsa, dar vad si bucatele lipite. De ce?
- Pai astea sunt incercarile oamenilor de a reveni. Ma atasesc de ei, pleaca, revin, si incearca sa lipeasca bucatica lor inapoi la locul ei. Dar ei nu vad ca oricat ar incerca sa faca sa fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu raman.

- Oamenii sunt asa cum te asteptai sa fie? Merita iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Pacat ca imi trebuie mult timp sa imi dau seama care merita si care nu.

- Ai iubit vreodata cu adevarat?
- Da. Vezi cea mai mare bucata care lipseste? E ceea ce a ramas in urma iubirii. Si amintirile, care ti le-am dat tie.

- Inteleg.. Nu am mai cautat de ceva vreme in sertarul cu amintiri. Asa cum te-am dat uitarii pe tine, asa am facut si cu ele. Mi-e bine asa deocamdata. Inca ceva..
- Te ascult.

- Mai ai putere sa iubesti? Sa mai ai incredere in oameni? Pentru ca eu nu mai am.. si sincer.. am inceput sa urasc oamenii.
- Timpul iti va raspunde la intrebare, el iti va arata daca am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greseste, cel mai important e sa inveti din greseli. Daca eu cu toate lipsurile mele inca respir si iti dau tie putere sa mergi mai departe, si tu poti. Am nevoie ca tu sa zambesti pentru mine.

- Esti fericit?
- As putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri sa fiu fericit. Tot ce stiu e ca..mi-e dor de acel sentiment.

24 iunie, 2009

Suceava - Taramul Manastirilor

Azi dupa o vreme indelungata am reusit sa ma plimb putin prin orasul meu natal, Suceava.
Am ramas placut surprinsa. S-au schimbat multe de cand nu am mai fost. Acum pare mai..mare, mai plin de viata, mai..placut.
E o perioada frumoasa, sunt zilele orasului. Nu am mai vazut de mult atata lume prin centru, atatia copii si atata veselie.

Ce m-a impresionat mai mult si mai ales lucrul de care mi-a fost dor au fost porumbeii din centru.
Parca la un semnal toti zboara in stol si fac rotocoale deasupra oamenilor, nefiindu-le frica de nimic. E mirific acel moment in care se ridica spre cer si iti zboara deasupra capului.

Mi-era dor..mi-era dor de Suceava, de strazile ei, de oamenii din ea..
Mi-era dor sa zic ca sunt acasa..

Mandra de orasul meu! :)

21 iunie, 2009

Ciucalata

"..esti ca o pata de ciocolata in vanilie"


Un compliment din partea cuiva drag ce m-a facut sa zambesc.

Ramas bun..
















Cu cat se apropie zilele sa plec acasa in Suceava, cu atat devin mai melancolica.
Imi dau seama ca a mai trecut un an din viata mea, si mai ales a mai trecut un an de facultate.

Ma uit in urma si sincer regret ca timpul trece atat de repede. As vrea sa am puterea de a-l opri in loc.

Inca un an..un an plin de amintiri frumoase, momente placute, multe rasete, dar si lacrimi, suspine, nervi, batai cu apa, cu perne, certuri si nopti nedormite. Un an destul de tumultos, dar de neuitat.


Simt ca trece timpul mult prea usor.
Simt ca nu ma bucur indeajuns de mult de ceea ce am in jurul meu.
Vreau sa zambesc mai des.
Vreau sa rad mai usor.

Incep sa imi fac bagajele.
Am un nod in gat. Nu stiu de ce. Nu e prima data cand ma despart de un loc drag. Nu e vorba ca nu mai revin aici. E vorba ca inchei un nou capitol din viata mea.
E vorba ca ma despart din nou de locul care m-a gazduit un an de zile, locul in care am ras si am plans luni la rand, locul cu care am impartasit momente de neuitat.

Ma despart de prietenii mei din AIESEC, oameni care cu timpul mi-au devenit prieteni, cu care am impartit nopti nedormite si momente de ras..clipe adevarate. Oameni care mi-au fost alaturi cand am avut nevoie.

Ma despart de tot ce am trait in anul asta aici in Iasi.
Stiu ca o sa mai fie momente frumoase, sunt sigura de asta, dar mie mi-e dor deja de cele care au trecut..

"M-am legat totdeauna de locurile în care am întârziat, de unde n-am plecat imediat ce-am venit. Din camerele în care am adormit o noapte, n-am reuşit să plec fără să-ntorc
capul." (Octavian Paler)

Incepe o noua zi..un nou capitol.. O iau de la inceput.

18 iunie, 2009

Drept la replica?

Sunt uimita pe zi ce trece de oamenii din Romania.
Sunt uimita cate se pot intampla.
Sunt uimita cum gandesc unii oameni.
Sunt uimita sa vad ca in schimb altii nu gandesc deloc.

Ne laudam ca traim intr-o tara libera, ca am scapat de comunism si putem face ce vrem.
Doar ca nimeni nu precizeaza ca doar BARBATII au voie sa faca ce vor. Nu si femeile. (cel putin in privinta liberei exprimari)

Din nou sunt revoltata asupra liberei exprimari a barbatilor.
De ce? Pentru ca nu isi tin dorintele si fanteziile in mintea lor si nu inteleg ca nimeni nu le cere sa le exteriorizeze.

As vrea sa vad cum ar reactiona barbatii daca noi, femeile, ne-am comporta ca ei si i-am trata exact ca pe niste obiecte(jucarii) mai mult sau mai putin frumoase.
As vrea ca macar pentru o zi prostia sa doara si fiecare sa urle in legea lui.
As vrea sa am puterea de a intoarce vorbele si gesturile urate.

Inca un lucru. Romania e situata la Polul Nord si nu stiu eu?
Din cate vad in fiecare zi, in tara noastra soarele e prezent. Deci lumea se mai bronzeaza (din cand in cand).Care e greseala?

De ce nu poti merge linistita pe strada fara sa nu auzi vreun comentariu prost la adresa ta?
De ce nu mai poti purta o rochita frumusica (nu vulgara) fara ca unul sa nu fluiere dupa tine? (..ca deh..lui i se pare ca esti dezbracata)

Incep sa fiu din ce in ce mai revoltata in legatura cu chestia asta. De ce toti (si aici ma refer la BARBATI) tind sa se minuneze de "bronzul tau uniform".

Si mai ales ma intreb unde o sa ajungem. Acum nu mai conteaza cum te imbraci. Iarna infofolita pana peste cap, vara cu rochite. Nu conteaza pentru ca ei (barbatii) oricum au ceva de comentat mereu.

Ma tot bate la cap o intrebare..chiar se simt mai barbati daca fac asta in mod public? Cu ce ii ajuta?

Dar..daca ar fi sa mergi dezbracata pe strada?
Hmmm....atunci oare cum ar reactiona?

17 iunie, 2009

Romanţă negativa (Ion Minulescu)

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...


..o scurta poezie ce m-a facut sa zambesc..

14 iunie, 2009

Coincidenta / Destin

De cateva zile stau si ma gandesc la un lucru.
Ce ar trebui sa faci sa obtii ceea ce iti doresti? (desi poate acel lucru nu trebuie sa il ai sau nu iti apartine)
In general vorbind, incepand cu toate lucrurile marunte din viata fiecaruia si terminand cu chestiile importante, extrem de semnificative.

Raspunsul e: nimic. Daca lupti pentru ceva si tot nu obtii, atunci stai in banca ta. Daca e sa fie al tau, va fi. Daca nu, inseamna ca nu ai avut nevoie cu adevarat de el si deci e mai bine asa.

Am ajuns sa cred cu tarie in ideea ca toate se intampla cu un scop. Te indragostesti, te desparti, suferi, iei palme de la prieteni, pierzi oameni dragi..si tot asa. Toate astea pentru a invata. Viata e o lectie continua.
Orice intamplare prin care treci e acolo cu un motiv. Chiar si experientele negative, chiar si lacrimile varsate, sau gandurile sumbre. Totul are o logica. (pe care multi dintre noi inca nu am descoperit-o)

Obisnuim sa dam vina pe coincidente de cele mai multe ori. Dar vreau sa cred ca nu e asa.
Daca e sa ma intalnesc cu o persoana cunoscuta de 3 ori pe zi, nu cred ca e o coincidenta, ci un fapt care trebuia sa se intample.
Nu cred intru totul in destin, cred ca o mare contributie in viata noastra o avem chiar noi. Cum vrem sa fim, ce vrem sa facem, noi decidem. In schimb, cand interactionam cu alte persoane, nu mai depinde totul de noi.

Dar cred in anumite lucruri care trebuie sa se intample, in acele lucruri pentru care tu (acea persoana unica) ai venit pe lume, special pentru a le trai.

Asa ca, sa nu ne mai minunam de ceea ce se poate intampla, ci sa ne bucuram mai mult de tot ce ne inconjoara.

Astept..
astept sa treaca timpul
astept coincidentele
astept ceea ce trebuie sa se intample

12 iunie, 2009

Prietene, unde esti?

Am crescut cu totii. Am trecut de etapa in care ti se dadea voie sa te schimonosesti, sa sari in mijlocul trecerii de pietoni, sa faci ce vrei, cand vrei. Acum, cand ai deja o varsta, nu mai ai scuze pentru comportamentul tau, nu mai poti spune atat de des ca ai gresit fara sa iti dai seama.
Acum ai o anumita responsabilitate pentru ceea ce faci, de fapt, ar trebui sa iti asumi toata responsabilitatea pentru actiunile tale.
Gata! Esti matur/matura, te consideri inteligent/inteligenta si vrei sa crezi ca stii ce iti doresti de la viata.

Dar totusi mai gresesti, mai calci stramb, mai ranesti lumea din jurul tau (poate intr-un mod neintentionat), dar totusi o faci. Pentru ca esti om. Si pentru ca sta in firea omului sa greseasca mereu si sa invete din ceea ce a gresit.

Cine iti este alaturi atunci cand gresesti sa te anunte ca ai facut asta? Cine iti este alaturi atunci cand ti-e greu? Cine te trezeste din aiureala in care traiesti uneori? In cine poti avea incredere?

Ai spune prima data ca acele persoane sunt prietenii. Dar nu intotdeauna este asa.
Stii de ce?
Pentru ca la fel ca si tine, fiecare are viata lui, pentru fiecare conteaza mai mult viata sa si nu problemele sau dilemele pe care le ai tu din cand in cand.

Nu te poti baza niciodata 100% pe cineva in nici o situatie, nu poti pune o persoana sa iti rezolve problemele, si mai ales nu ai cum rogi pe cineva sa simta un anumit lucru pentru tine.

Momentan inca e frumos, mai ai un an/doi de facultate, mai poti "zburda" putin in tineretea ta, dar cand toate acestea se termina pe cine tii de mana cand pornesti la drum, la drumul cel mai greu si cel mai serios care o sa il faci in viata?

Conteaza asa mult clipele scurte de "amicitie" pe care ai ocazia sa le traiesti zi de zi sau conteaza mai mult sa ai pe cineva aproape in care sa ai incredere, care sa te cunoasca (poate mai bine decat te cunosti tu) si mai ales, care sa lupte cot la cot cu tine impotriva tuturor?

Mi s-a dat ocazia in viata de a avea parte de multe prietenii, dar acum, dupa 8 ani, pot sa zic ca doar una valoreaza cu adevarat.

Tu poti spune ca ai un prieten caruia ai curajul sa ii povestesti si cele mai adanci ganduri si sentimente (ganduri si sentimente pe care poate nici tu nu vrei sa le vezi) ? Poti spune ca ai taria de a-ti lasa viata pe mana lui, stiind ca nimic rau nu ti se va intampla si ca orice ar fi, e acolo pentru tine? intotdeauna? fara urme de indoiala?
Cine te cearta atunci cand o dai in bara? Cine te ridica atunci cand esti la pamant? Cine iti suporta toanele si totusi te iubeste pentru ca existi doar, si atat?

Daca raspunsul e da, atunci esti un om norocos! La fel ca mine!
Daca nu, ar trebui sa iti pui cateva intrebari.
Ce ar trebui sa faci sa meriti o asemenea sansa?
Unde ai gresit pana acum?

09 iunie, 2009

Fumeaza-ma


Fumeaza-ma..

fumeaza-mi visele,
..dorintele.
fumeaza-mi sufletul,
..si esenta fiintei mele.
fumeaza-mi idealurile,
..increderea in oameni.
fumeaza-mi iubirea,
..si ultimul gram de speranta.
fumeaza-mi zambetul,
..dorul.

fumeaza-mi fericirea,
..si amintirile.


fumeaza-ma
ca pe o ultima tigara..

Barbatii, o placinta din care gusti in fiecare zi

Am ajuns la o concluzie foarte imbucuratoare pentru noi fetele. :)
Barbatii sunt foarte vulnerabili in fata unei femei frumoase. Vad asta in fiecare zi.

Reprezinta sexul tare, cel puternic, in stare sa indure orice, sa mute muntii si marea din loc..dar totusi, in fata unei femei se inmoaie.
De ce?
De ce nu raman pe pozitii si atunci cand au in fata lor o femeie frumoasa si puternica?
De ce se zice ca in spatele unui barbat puternic se afla o femeie si mai puternica?
De ce barbatul nu ar fi complet fara o femeie?

Doar cu o privire, un look sexy si un pic de bronz poti face minuni, mai bine spus, poti transforma niste fiare in niste catelusi cu ochi blanzi care ar face orice pentru putina atentie din partea ta.

Te simti tu cea puternica cand vezi ca desi par niste masculi feroce, ii poti avea la degetul mic.
Poti manipula barbatii cum vrei tu, dupa dorintele si visele tale. Desi ei nu isi dau seama, fiecare femeie face asta, pentru ca e inzestrata cu "acel ceva" (de care nici ea nu e constienta uneori)

Se spune ca o femeie poate face un barbat bun sau rau, de ea depinde.
Hmmm...

Daca ne gandim bine, ei se aseamana foarte mult cu copii, de fapt cred ca multi dintre ei sunt niste copii in corpuri de oameni mari. Daca le dai o jucarie (o femeie) ii linistesti. Numai ca aici intervin si hormonii, care ii determina sa fie intr-o cautare continua de femei. Ei se lasa "condusi" mai mult de instinctul de reproducere, ceea ce ii face sa fie vulnerabili.

pentru ca femeia are puterea.
pentru ca vrea.
pentru ca poate.

06 iunie, 2009

Un minut = o viata

Imagineaza-ti un loc mirific in care vrei sa ajungi, o tara, un oras, locul viselor tale.
Imagineaza-ti ca e posibil sa ajungi acolo si sa stai ceva timp.
Imagineaza-ti ca intr-o saptamana chiar mergi in locul mult visat.

Mai sunt 2 zile pana la plecare.
Mai este o zi.
Ultima noapte..nu poti dormi. E prima data cand pleci asa departe de casa, de casa ta.
Te gandesti ce lasi in urma, te gandesti la prietenii tai, la mama, tata, fratele, sora, familia toata. Te gandesti la locul in care ai crescut, la amintirile impregnate in suflet si de care cu greu te desprinzi.
E dimineata. Mai sunt 2 ore. Verifici bagajul, te mai uiti o data in urma, inchizand usa cu greu.
Ai ajuns la aeroport, esti cu familia care se abtine cu greu sa nu planga, prietenii care te imbratiseaza.
Cu inima putin indoita te urci in avion, te instalezi comod, iti pui castile si te uiti pe geam. Incerci sa te linistesti cu gandul ca o sa ajungi unde ti-ai dorit.
Decoleaza avionul. Ii vezi pe toti cum iti fac din mana, mama plange, iar tata abia isi abtine lacrimile. Vezi orasul in care ai crescut din ce in ce mai indepartat, pana ajungi sa nu mai vezi nimic, decat norii.

Trece jumatate de ora. Auzi la un moment dat un mesaj de la pilotul avionului.
"Sunt turbulente, avem probleme, nu putem controla avionul, se va prabusi in aproximativ un minut si jumatate!"

Mai ai un minut de viata..pe cine suni in minutul acela? Si mai ales..ce ii zici?

Mama, tata, fratele, sora, prietena cea mai buna, iubitul?

Cum ii spui unei persoane dragi "adio"? Cum ii spui intr-un minut ceea ce nu i-ai spus poate intr-o viata intreaga?

Ce ar fi daca minutul ala l-ai valorifica viata intreaga? Ce ar fi daca ai face din viata ta zeci de minute in care le zici celor dragi ca ii iubesti?
Iti doresti ceva? Actioneaza "aici si acum".
Iubesti? Spune si arata "aici si acum"
Visezi? Indeplineste-ti visele "aici si acum"

Numara-ti viata in minute si amintiri (nu regrete) si traieste-o in secunde!

03 iunie, 2009

! Castrati-ma, va rog, eutanasiati-ma !

Asta e fraza care o aud din ce in ce mai des de la barbatii de pe strada. Bineinteles, ei nu o zic cu voce tare, dar stiu ca in adancul sufletului asta cer cu disperare.
De ce zic asta? Pentru ca am ajuns sa traim intr-o lume moderna unde libertatea de exprimare (in sensul propriu) e dreptul cel mai des folosit.

E interesant sa mergi pe strada si sa auzi mereu dorintele din ce in ce mai putin inabusite ale barbatilor care iti zic cat de multe lucruri ar face ei pentru tine, lucruri placute mai mult pentru ei.

E frumos totusi.. e frumos cand mergi pe strada linistita si un tip iti zambeste, iti priveste ochii indelung, sau se uita cu jind dupa tine. Te simti bine, frumoasa si de ce nu..dorita.
Dar situatia se schimba atunci cand "admiratorii" tai cresc in varsta.

1. E vara, cald, vantul adie usor. Tu urci incet Copoul, imbracata intr-o rochita de vara frumusica (nu vulgara), asculti forfota orasului, miroase atat de bine a tei, copacii parca te admira in urma, zambesti la copii de pe strada, te plimbi usor, esti calma si linistita. Pur si simplu simti ziua asta atat de frumoasa si de senina.

Si trece pe langa tine un libidinos (scuze, nu pot sa ii zic altfel) care iti recita din Eminescu cel de dupa blocuri, adica dorintele lui ascunse cand te vede pe tine, o fetiscana in comparatie cu el, care are 40 si ceva.
PAAF..se rupe filmul ala frumos care il traiai in urma cu 10 secunde. Te opresti o secunda si nedumerita iti pui intrebarea "Ce ai facut?"

2. Iesi cu fetele in oras, la film, la concert. Sunteti aranjate, cochete, frumoase (in limita bunului simt) si vorbesti cu ele, nu bagi lumea in seama, pentru ca in acel moment sunteti doar voi.
Si ca si in situatia de mai sus, numai ca de data asta sunt in grup, trec vreo 3 pustani pe langa voi si din nou, dorintele ascunse, spuse intr-un mod mai rustic, sa zic asa.

Starea de bine, de mai sus, cand un tip doar iti zambeste sau intoarce capul dupa tine, dispare in totalitate la auzul acestor "poezii de strada".

3. E cald, soare arzator, mergi grabita la facultate si nu bagi lumea in seama. Eventual mai povestesti ceva interesant la telefon si totusi parca ceva iti distrage atentia. Te opresti, te intorci si..stupoare! Un barbat de 30 si ceva de ani iti zambeste si iti pune o intrebare careia nici azi nu ii vezi rostul sau relevanta. "Crezi ca daca esti bronzata ai dreptul sa te grabesti asa?"
Hm..nu-i asa ca iti da de gandit o asemenea intrebare?

Cum spuneam, desi exista o asemenea libertate in tara, totusi tu ca fata nu ai acea libertate, nu poti sa iti pui mintea cu asemenea personaje, ci trebuie sa taci si sa inghiti.

Refuz sa cred ca doar la bratul unui tip poti sa nu ai parte de asa ceva. Refuz sa cred ca doar o prezenta masculina in jurul tau elimina "insectele" de care vorbeam.

Dar totusi, pentru o zi as vrea sa fiu eu baiatul, sa am puterea sa le intorc "favorurile".

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" (din pacate)

4. To be continued. (sunt sigura ca o sa mai fie)

02 iunie, 2009

Happy ending ?!

Am vazut acu cateva zile un film interesant, despre o iubire la prima vedere, dar care dureaza 10 ani desi cei doi sunt despartiti in acest timp.

Ma gandeam daca exista asa ceva intre noi, ma gandeam daca mai exista iubire pura intre oameni, daca doua persoane se pot iubi si se pot vedea doar unul pe celalalt in lumea asta agitata?

Mai poti oare sa iubesti cu adevarat?
Sa i te daruiesti intru totul? Sa uiti de tine, de toti din jurul tau si sa il vezi doar pe el? Sa iti rupi o bucatica din inima pentru a-l lasa sa plece, ca sa ii fie bine, desi tu ramai goala pe dinauntru?

Poti renunta la egoismul innascut care il ai si sa gandesti pentru doi?

Mai exista acea iubire pentru care a-i face orice, a-i innota marea intreaga sau a-i traversa desertul intreg doar pentru a-i vedea zambetul si atat? Doar sa il vezi zambind si eventual o imbratisare, sa ii simti caldura sufleteasca si trupeasca, fara alte cuvinte, alte gesturi sau mangaieri..

Daca exista, atunci unde e?

Mai poti oare sa iubesti o persoana asa cum e ea, cu tot egoismul si rautatea ce sunt in natura umana, cu toate defectele ei..si totusi sa ii vezi parca doar calitatile?

Ma intreb oare daca mai exista happy ending? Povestile de iubire de zi cu zi, de ani de zile, mai au happy ending, sau raman in cenusa amintirii, luata de vant o data cu timpul? Incep si se termina cu "a fost o data.." ?!

Mai poti visa la clipa cand te strange in brate si te simti de parca acolo e locul tau din totdeauna, de parca bratele lui sunt facute special pentru a te face pe tine sa te simti ocrotita? Cand ii simti respiratia calda langa pieptul tau sau cand ii vezi privirea ce te face sa te simti unica?

Mai ai putere sa visezi la momentul in care simti ca lumea dispare si ca esti doar tu si el, ca e doar al tau si tu esti doar a lui?


Astept..inca astept raspunsurile..