20 mai, 2009

Win & lose

Stii..ma gandeam cum pleaca unii oameni si vin altii din viata ta.
Ma gandeam cum pierzi ceva/cineva, dar castigi altceva, cum fiecare parte/domeniu din viata ta se ridica si in schimb coboara altul.
Asa e. Castigi ceva, dar neaparat trebuie sa pierzi altceva. De ce? De ce nu poti sa ai totul? Bine..nu totul, dar sa fii implinit pe toate ariile din viata ta.
Azi am tot ce imi doresc, azi merge totul bine, azi soarele imi zambeste, azi totul e senin..si totusi azi ceva lipseste..

Dar ma lupt cu lipsa asta, ma lupt sa nu simt golul, sa-l uit, sa-l dau altcuiva, sa il umplu cu orice altceva..
Azi am pierdut o parte din mine, o parte care mi-a luat o data cu disparitia ei si 2 ani din viata.
Azi trecutul m-a lasat in urma lui,
Azi am ramas cu inima ciobita,
Azi nu mi s-a dat ocazia de a alege,
Azi trebuie sa ma resemnez,
De azi inainte trebuie sa spun "te-am iubit" si nu "te iubesc", pentru ca oricum nu ar conta sau schimba nimic.
Azi sunt doar eu si amintirile, azi ele sunt parte din mine, azi ele imi aduc zambetul pe buze..
..azi mi-e dor..

16 mai, 2009

Blog rautacios

As vrea uneori sa fiu rautacioasa, dar sa nu imi para rau pe urma.
Sa pot face rau persoanei care imi face mie rau.
Sa fiu indiferenta, asa cum sunt si altii cu mine.
Sa lovesc inapoi cu toata fiinta mea.
Sa nu plac pe nimeni si la randul meu sa nu fiu placuta.
Sa dispar de pe fata pamantului.
Sa nu vad pe nimeni si nimeni sa nu ma vada pe mine.
Sa uit, asa cum altii ma uita.
Sa fiu eu cea egoista macar o data.
Sa nu iubesc pe nimeni si nimic.
Sa fiu singura.
Sa mint cu nerusinare.
Sa urasc cu tot sufletul meu.
Sa devin persoana de care ma feresc.

As vrea..dar nu pot..

15 mai, 2009

Dulce copilarie

Mai stii cum e sa fii copil? Mai stii cum e sa te strambi pe strada? Sau sa dansezi de nebun prin casa? Mai stii cum e sa lasi lumea sa creada ce vrea, fara a te mai gandi ca poate nu e bine sau frumos ce faci? Mai stii cand iti spunea bunica/bunicul povesti de odinioara, de acu zeci de ani?
Iti mai aduci aminte cum stateai pe soba incalzita, in odaia primitoare si plina de caldura sufleteasca si asteptai sa iti povesteasca bunicul cum a cunoscut-o pe bunica, cum erau atunci oamenii, lucrurile care pareau mai grele, dar totusi parca mai simple, pentru ca exista respect si IUBIRE.

Mi-au aparut in gand bunicii. A trecut ceva vreme de cand gandul nu m-a mai dus la ei..pentru ca stiu ca de fiecare data ma cuprinde o stare de dor stins si nostalgie. Dar acu vreau sa ii vad din nou vii in amintirea mea, vreau sa deschid un sertar si sa caut pe acolo franturi de imagini cu ei.
Tin minte cat de calde le erau mainile, cata iubire simteam in ochii lor si cat de dor mi-era de fiecare data de povestirile lor. Desi spuse la nesfarsit, de fiecare data pareau mai interesante.

Bunicul, mereu vesel, cu ochii sai deosebiti, de culoare caprui/verzui, ochi mereu inlacrimati la fiecare despartire, il tin minte cum ma tinea in brate si cum mereu imi lua apararea. Cat de ocrotita, de iubita si mandra ma simteam ca eram prima sa nepoata. Mi-e dor vocea plina de iubire, rasul colorat, privirea calda.

Mi-e tare dor de tot ceea ce reprezinta ei, doua persoane care de sus vegheaza asupra mea. Mi-e dor de atmosfera creata atunci cand eram toti, mi-e dor de imaginea casei in care am crescut, imagine care acum pare lipsita de viata fara ei.
Mi-e dor de copilarie, mi-e dor sa pronunt cuvantul "tataie", "mamaie" si mi-e dor de vocea lor care sa raspunda la chemare..

14 mai, 2009

Aici si Acum

Ma gandeam azi cat de trecatoare e viata, cat de repede se pot schimba lucrurile, persoanele din jurul tau.
Ce e azi? Ce e maine? Cine sunt eu? Cine esti tu, cel alaturi de mine?
Cat de bine poti cunoaste vreodata o persoana? Cat de mult te poate surprinde actiunile unui om? Pana unde poate ajunge gandirea cuiva? Oare cat de mult rau ar fi in stare sa faca?
Ce faci cand tocmai un prieten iti da o palma? Ce faci cand te trezesti singur intr-o mare de oameni dintr-o data?
Se spune ca viata trebuie traita "aici si acum". Imi place asta "aici si acum". Aici si acum sunt eu, pentru tine..pentru ea, pentru el. Dar tu nu vezi, tu te vezi doar pe tine si viata ta.
Din pacate, uneori viata nu poate fi traita "aici si acum" pentru ca te lasi doborat de probleme, de oamenii care trec pe drumul tau si te imbrancesc pentru a-si face loc pe drumul lor, pentru ca uiti sa mai zambesti cu adevarat, uiti sa mai fii fericit, uiti cine esti tu, si cine sunt ceilalti.
Persoanele din viata ta..de ce le vezi abia dupa ce pleaca? De ce nu le vezi in momentul cand sunt langa tine si te tin de mana atunci cand ti-e greu?
Toate trec, altele noi vin, si tu ramai doar cu amintirea zilei cand zambeai sub soare, cand mergeai pe strada si un copil mititel care abia invata sa mearga iti zambeste tie, un strain. Uiti.. pentru ca uitarea face parte din noi, pentru ca timpul sterge incet amintirea frumos pusa deoparte intr-un sertar din mintea ta.

12 mai, 2009

Dialog cu marea



M-am intalnit cu cineva drag, de care mi-a fost dor.


A ramas la fel..dar totusi parca pe zi ce trece e mai frumoasa.


Am vrut sa iau macar o bucatica din ea cu mine.. mirosul sau specific..firele de nisip fine..scoicile de tot felul..soarele care e mai calduros si parca mai primitor..oamenii..linistea de acolo..sunetul valurilor..



Soare..apa..valurile trosnind..mirosul inconfundabil al algelor si al nisipului ud..senzatia de caldura pe care o ai atunci cand mergi descult pe nisip sau pe mal si din cand in cand te lovesc usor valurile pe picioare..un om plimbandu-se cu cainele care zburda pe plaja..oamenii care stau intinsi pe nisipul fierbinte sorbind parca din razele soarelui.. Ce poate fi mai frumos?


Am avut 2 zile de liniste..doar cu sunetul valurilor si mirosul marii...acel miros de care nu ma mai saturam, soarele jucaus si nisipul fierbinte.


Vreau inapoi..vreau sa ma trezesc in camera de la ultimul etaj, cu geamul imens in fata de unde zaream marea, vreau din nou razele soarelui sa ma mangaie usor in timp ce eu ma joc in apa care atinge nisipul, vreau sa imi bata iar vantul prin par si singurul lucru care sa il vad sa fie marea..albastrul si maretia ei. Si in rest, sa dispara orice altceva, sa fiu doar eu si ea..

05 mai, 2009

Dor de casa..de trecut..


Copil dezorientat, minuscul in comparatie cu maretia lumii, nesemnificativ..si singur..
Asa ma simt acum..ca si cum nu am existat vreodata, ca si cum nu ar conta daca plec sau raman, cum sau ce fac.

Mi-e dor de copilarie, de gradinita draga, de clasa intai, de clipele in care credeam ca mama poate face sa dispara tot ce e rau..o simpla imbratisare de a ei ma facea sa ma simt in siguranta, mi-e dor sa cred in Mos Craciun, mi-e dor de iernile din copilarie, de fulgii de nea..
Si acum am ramas cu acea senzatie, acel sentiment de siguranta in bratele mamei..de fiecare data cand mi-e greu simt nevoia imbratisarii ei calde si de o singura fraza: o sa treaca totul.. si deja e mai bine. Cum se poate ca cineva sa aiba atata putere? Cu o imbratisare sincera si calda si o fraza atat de simpla si totusi..sa te simti mai bine. Mi-e dor de acel sentiment..

Am nevoie de o imbratisare calda, de un pupic pe obraz, de o mana care sa ma ridice cand sunt la pamant, de un "te iubesc" soptit la ureche..
Am nevoie sa iubesc, sa fiu iubita..
Am nevoie de incredere, de stabilitate, de siguranta..
Am nevoie sa simt ca sunt de folos cuiva, sa stiu ca sunt dorita..
Am nevoie de cineva caruia chiar ii pasa, de mama, de tata, de bunici, de prieteni, de voi toti cei care m-ati iubit candva..
..va simt lipsa..

04 mai, 2009

De ce?



De ce suntem toti atat de diferiti si totusi atat de asemanatori?
Fiecare e unic in felul lui, dar totusi suntem toti la fel..la fel de egoisti, la fel de fericiti.
Probabil sta in natura umana sa raneasca, sa minta, sa ia tot ceea ce crede ca ii apartine fara a cere voie macar.
In felul asta, nu conteaza cine esti, frate, sora, prieten, iubit, iei ceea ce crezi tu ca iti apartine de drept. Daca iubesti pe cineva, in mod obligatoriu trebuie sa iei inapoi iubirea care o daruiesti.

De ce trebuie sa fim asa egoisti?
De ce nu putem iubi fara sa cerem nimic in schimb?
De ce la fiecare palma primita, trebuie sa dam si noi una inapoi?
De ce nu putem ierta mai usor?
De ce nu putem uita nimic?
De ce in schimb uitam lucrurile frumoase, dar cele urate mereu ne bantuie?
De ce invatam sa traim clipa si prezentul abia dupa ce am ajuns pe marginea prapastiei?
De ce zicem "te iubesc" abia dupa ce pierdem o persoana draga?
De ce uitam sa ne bucuram si sa zambim sincer?
De ce mereu suntem constransi de faptele altor persoane?
De ce nu putem face ce ne dorim mai mult?
De ce fericirea e atat de relativa, dar totusi atat de greu de atins?
De ce dureaza atat de putin clipa de bucurie?
De ce?

Ce ar fi daca..


De ceva vreme ma bantuie un gand..
Ce ar fi daca am stii ce e bine, ce e rau, ce alegeri sunt corecte sau care e drumul care trebuie urmat pentru a-ti fi tie bine, dar fara a-i rani pe ceilalti din jurul tau?
Ce ar fi daca am stii ce ne rezerva viata?
Stiu..ar fi plictisitor, nu ar mai fi nimic nou si interesant.
Dar in acelasi timp, am stii ce va urma, indiferent de decizia luata sau drumul urmat de noi. Ar fi mai usor..probabil am simti ca ni s-ar lua o piatra de pe umeri, ca nu mai suntem noi responsabili de schimbarea unui lucru, a unei vieti, comportament sau drum. Am stii ca nu am contribuit cu nimic, si totul este deja scris pentru noi.

Dar poate chiar asa este. Poate noi suntem doar niste pioni intr-un joc imens, doar niste omuleti care isi joaca rolul deja scris, care nu isi dau seama ca orice ar face ei, viata merge mai departe, cu sau fara persoana lor, ca lumii nu ii pasa daca vreunul sufera sau plange, ca totul trece..

Sunt momente in viata cand as vrea sa mi se zica raspunsul sau alegerea corecta..Acum e unul dintre ele. Acum ma simt un copil marunt si dezorientat.

Pentru prima oara as vrea sa nu fiu eu cea care alege, as vrea sa ma scap de aceasta sansa, as vrea sa aleaga altcineva pentru mine, sa imi zica asa e corect, asa e bine, ai incredere in mine..sa cred cu tarie ca asa va fi si sa nu regret nimic.
Dar nu e nimeni, si tu tot singur ramai, cu gandurile, cu deciziile care trebuie luate, cu lumea ta..