23 august, 2012

Ma gandeam din nou zilele astea la oameni, la cum sunt ei si cum se comporta in anumite situatii.
Si bineinteles ca m-am surprins si pe mine in anumite situatii facand unele lucruri pe care nu credeam ca as putea sa le fac, ca as avea puterea si curajul sa le fac.

Si asta m-a dus cu gandul la faptul ca viata te pune uneori in situatii inedite si tu, ca om, reactionezi in unele moduri in care nici nu te-ai fi asteptat.
E ciudat... e ciudat cum te vezi facand un lucru pe care cu ceva timp inainte nici nu te gandeai ca ai putea sa il faci.

Viata, destinul sau Dumnezeu te aduc in situatii jenante, penibile, intortochiate, amuzante uneori si te inseamna sa actionezi, intr-un fel sau altul. Si abia in situatiile respective, incepi sa te cunosti cu adevarat pe tine ca om.

Cred ca toate lucrurile pe care le faci, mici sau mai mari, care par foarte importante sau doar prea nesemnificative pentru a fi luate in seama, toate te definesc pe tine ca om, ca persoana, ca femeie/barbat, sotie/sot.

E ca si cum ai construi o cladire, caramida cu caramida. Asa si noi ca oameni, fiecare cuvant, gest, actiune ne formeaza intr-un anumit fel, ne croim drumul in viata si prin felul nostru de a fi, ne alegem persoanele care merg in acelasi pas cu noi.

Imi place tare mult sa cred ca toate lucrurile se intampla cu un motiv si cred cu toata fiinta mea acest lucru. Chiar si o situatie mai penibila sau nu tocmai placuta se intampla cu un scop. Si din fiecare lucru marunt, ai ce sa inveti.

Imi place sa ma uit in urma si sa ma gandesc la actiunile mele si unde au dus. Doar ca as vrea uneori, doar uneori, sa stiu dinainte unde ar trebui sa ajung, unde sa pun stop si cand sa continui. Dar atunci probabil ar fi prea simpla viata.

De cand ma stiu, mi s-a insuflat anumite principii, care de-a lungul anilor am incercat sa le respect, sa nu mi le incalc sub nici o forma. Recunosc ca unele s-au mai pierdut pe drum, altele s-au schimbat... dar cele mai importante, s-au pastrat.
Si totusi, vad ca cineva acolo sus ma pune in unele situatii in care intuitia si indemnul gandurilor ma provoaca sa le incalc.

Si asa, ma uit in urma si ma mir, pentru ca aveam impresia ca ieri ma cunosteam, dar vad ca in fiecare "azi" incep sa ma cunosc mai bine...

02 august, 2012

Pentru ca...

Zambesc..
Zambesc pentru a mai uita ceea ce imi spune inima.
Zambesc pentru a opri lacrimile sufletului.

Zambesc pentru a ascunde ceea ce gandesc.
Zambesc pentru a ma incuraja singura.

Zambesc pentru ca altfel simt ca ma sufoc in gandurile proprii.
Zambesc pentru a masca ceea ce simt cu adevarat.

Zambesc pentru ca asa cred ca pot merge mai departe.
Zambesc pentru ca in acelasi timp simt ca stau in loc.

Zambesc pentru ca inca mai cred.
In zadar...