10 noiembrie, 2009

Romania noastra mult iubita!

Dupa 2 zile de febra, frisoane, dureri si pastile m-am hotarat azi dimineata sa ma duc in sfarsit la doctor ca sa nu vina el cu ambulanta la mine.

Ma duc la cabinetul din campusul studentesc unde doctorita nu era venita, era racita si ea de la atatia bolnavi.

M-am dus apoi la Policlinica Studentilor. Dupa ce astept o ora, reusesc sa intru in cabinet unde aflu ca de fapt doctorita nu era si ca daca vreau ceva trebuie sa ma inscriu la ei si sa ma retrag de la vechiul doctor de familie din Suceava.
Am plecat si de acolo si m-am intors la cabinetul din campusul studentesc unde ar fi trebuit sa fie cea de-a doua doctorita. Din nou, dupa ce am asteptat o ora si jumatate la rand, aflu ca doctorita nu e, fiind si ea bolnava. Asistenta ne da o speranta sa intram totusi in cabinet ca o sa ne dea ceva pentru cei raciti tare. Reusesc sa intru in cabinet, ma intreaba ce ma doare si ce simptome am, pentru a-mi da de fapt o trimitere (de care nu aveam nevoie) la Spitalul de Boli Infectioase. Atat!

Nervoasa si agitata la culme ma duc la acest spital faimos, unde erau 2 randuri lungi cat zidul chinezesc de oameni care asteptau, 2 cabinete si doar o singura doctorita. Toata lumea statea afara, unde era frig si batea vantul, pentru ca salile de asteptare erau foarte mici.
Dupa vreo 2 ore ajung la medicul de garda si ma consulta rapid si fara prea multa atentie. Imi zice ca am bronsita si e intr-un stadiu avansat si o infectie urata la gat. Si ca neaparat imi trebuie antibiotice puternice. Normal ca acestea costa mult si ea nu dadea compensat asa ca ma trimite intr-o alta camera unde mi se face "o fisa de o zi" in urma careia trebuia sa primesc medicamentele gratuit.

Fericirea mea s-a spulberat cand mi s-a zis ca trebuie sa vin sa iau medicamentele pe la ora 6 (atunci fiind ora 4). In ciuda faptului ca ma simteam extraordinar de rau, de frica sa nu se agraveze, am mai asteptat 2 ore.
Ma duc in corpul de spital indicat de doctorita sa iau medicamentele unde mi se spune ca de fapt doctorita trebuie sa vina sa imi scrie medicamentele (pentru ca nu le-a scris cand m-a consultat) si ca ea intarzie pentru ca mai are pacienti.

In momentul ala, la cat de rau ma simteam, am clacat si am bufnit in plans pe coridor. Eram de la ora 10 pe la cabinete, nu mancasem nimic si deja nu ma mai puteam tine pe picioare.
Intr-un tarziu apare si doctorita care ne ia iar pe rand pe toate cele 10 persoane (care asteptau fie pentru medicamente, fie pentru rezultatele unor analize). Aflu ca de fapt antibioticele alea puternice si scumpe sunt de fapt coldrexul si amoxacilina. A scris pentru fiecare medicamentele si cand sa ni le dea, ni se zice ca una din asistente trebuie sa mearga la farmacia din curtea spitalului sa le ia ea personal.

Dupa inca 40 de minute de injuraturi si nervi, apare asistenta care tot ea se grabea sa ni le dea cat mai repede fara ca macar sa ne explice frumos cum trebuie luate.

O precizare..noi toti care asteptam medicamentele eram chiar la etajul unde erau in "carantina" cei bolnavi cu virusul AH1N1. Dupa ce am luat medicamentele nici macar nu mai aveam putere sa ma bucur ca in sfarsit plec acasa, ma dureau toate si parca pluteam.

Stiam ca se pot intampla multe in Romania noastra, dar niciodata nu m-am gandit ca poti sta la doctor de la 10 dimineata pana la 7 seara pentru coldrex si amoxacilina.
Dar..

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".