Pentru mine..

Iubesc agitatia care ma inconjoara in fiecare zi, iubesc toate persoanele cu care imi impart viata (chiar si in ciuda momentelor mai putin placute), iubesc ceea ce fac si tot ce am avut parte pana acum.

Anul acesta de facultate e foarte agitat chiar de la inceput, dar nu regret nimic. Am avut parte de experiente foarte interesante. Desi au fost momente cand preferam sa lenevesc in caldura patului meu, nu regret ca am pierdut atatea weekenduri si atatea zile in sediul AIESEC.

Am muncit si am reusit sa devin intervievator si trainer in AIESEC Iasi. Am tinut primele interviuri si sunt bucuroasa sa vad unele persoane care acum sunt membrii noi in AIESEC si imi multumesc. Apoi am reusit sa imi inving (cel putin pentru inceput) emotia de a vorbi in public. Am tinut primele mele training-uri si sunt destul de mandra de cum m-am descurcat. (avand in vedere ca a fost prima oara). Mi-am dat seama ca imi place sa fac asta, imi place sa fiu in fata unor oameni si sa le vorbesc.

Unul din lucrurile care am decis sa le fac anul asta e sa nu treaca nici o saptamana fara sa nu ies sa dansez cu prietenii mei. Imi place enorm sa dansez, ma simt cel mai bine atunci cand corpul imi vibreaza pe muzica si nu mai conteaza nimic din jur. Momentul in care ma simt cel mai bine in pielea mea si in care radiez de fericire (orice ce ar fi in viata mea). Atunci sunt eu cu adevarat.

Un alt moment din viata mea care pur si simplu il ador e plimbarea de seara. Dupa o zi agitata, lunga, cu divergente, rasete multe, munca, emotii..sau orice altceva..seara cand vin acasa e momentul cel mai linistitor.
In ciuda frigului de afara, chiar daca imi ingheata mainile in manusi si nasucul in fular, nimic nu mai conteaza. Atunci e singurul moment in care sunt doar eu cu mine. Iubesc Iasul seara, iubesc sa ma plimb singura pe strada, sa fiu doar eu, luminile si muzica din casti.

Intr-o seara m-am oprit la Rapa Galbena.. e un loc magic, mai ales seara. Cu toate luminile si cu luna zambind de sus parca eram pe alta lume.
Cand vin seara acasa, in linistea din jurul meu, am timp sa ma regasesc, sa imi fac liniste in ganduri ..si sa iubesc mai mult orasul in care stau..sa ma simt norocoasa pentru ceea ce am.

Intr-adevar, viata mea nu e perfecta, simt uneori ca lipseste ceva..o parte din mine, mai primesc palme de la prieteni sau am certuri cu persoane dragi..Dar asta e viata, nimic nu e perfect si am ajuns sa cred ca trebuie sa existe si momente de genul asta, altfel totul ar fi plictisitor. Am incuiat undeva intr-un sertar ros de trecerea timpului nostalgia si parerile de rau, tot ce am simtit candva. Stiu ca nu pot sterge momentele neplacute din viata mea pentru ca fac parte din mine si din ceea ce sunt acum.

Am totul.. prieteni, chiar si oameni care nu ma agreeaza, iesiri in oras, nopti albe, lacrimi, rasete.. Am o viata plina cu de toate..
Ce mi-as mai putea dori?
Mai am dreptul sa mai cer ceva cand am atatea?