03 iulie, 2009

A doua sansa?

Am ajuns azi la o concluzie. Unii oameni chiar nu merita a doua sansa!
In general, rasa umana nu ar trebui sa aiba parte de a doua sansa.
De ce? Pentru ca omul a devenit tare comod. Greseste la infinit, dar nu invata nimic din greseli, cautand mereu o scuza pentru ceea ce face.

Pana acum mereu incercam sa ma pun eu in locul acelei persoane, sa il/o cred ca nu si-a dat seama ca a gresit, sa trec cu vederea...ca deh... vorba aia "a gresi e omeneste" . Eu o completez cu "a gresi la infinit e prosteste".

Nu mai cred in bunatatea rasei umane, nu mai cred in schimbarea care poate avea loc, nu mai cred in bun simt si respect.
M-am saturat sa las mereu de la mine, sa trec cu vederea, sa iert, sa uit.. sa mai dau o a doua sansa, a treia... Pentru ce? Ca mai apoi, tot eu sa imi inghit remuscarile si regretele ca din nou, am iertat.

Unii oameni merita tot efortul din lume (am putine exemple, dar macar sunt), in schimb altii merita un sut in fund in momentul in care mai indraznesc sa iti zambeasca pe strada (dupa ce au profitat de bunatatea ta)
Cum pot unii sa fie atat de nesimtiti (alt "compliment" mai bun nu le gasesc) incat sa creada ca nu conteaza cate greseli fac, totul li se cuvine, inclusiv iertarea neconditionata?
Nu e asa simplu din pacate. Iubesti, ierti, uiti, dai mii de sanse cuiva care merita, care vezi ca intr-adevar greseste, dar macar invata ceva din greseli si nu le repeta la infinit.

De acum, oricine ar fi, frate, sora, prieten, prietena, iubit... nu ma respecti... nu te respect!

NIMIC nu e neconditionat pe lumea asta (din pacate nici iubirea). Si NIMENI nu iti este dator cu nimic (indiferent ce ai face tu).
Totul se rezuma la ceea ce faci tu in legatura cu oamenii din jurul tau, la deciziile tale, cum vrei tu sa fii, si perceput de ceilalti. Cat de mult ii iubesti pe cei din jurul tau, dar mai ales cat de mult te iubesti pe tine in comparatie cu ceilalti dragi.

Nu sunt perfecta. Am gresit ca orice om, poate mai mult decat e voie. Dar in acelasi timp am incercat (cum a putut sufletelul meu) sa invete ceva din fiecare greseala. Mai mult decat atat, MEREU am incercat sa fiu cu bun simt si sa las loc de "buna ziua".

Imi pare rau de cei care nu sunt in stare macar de asta.