Ploua.. Stau la geam si ascult sunetul ploii. Nu am stare. Nu am somn. In camera se aude linistea. Ma uit la picaturile de ploaie care cad.. Simt una si pe obraz. Simtindu-i caldura, imi dau seama ca nu e o picatura de ploaie.
Nu-mi place ploaia. Dar in noaptea asta e altfel..e linistita..e calda. Imi linisteste si racoreste sufletul.
Aerul e curat, dar totusi pieptul meu il respira greu. Ma uit pe strada usor luminata. E pustie ca si interiorul meu. Observ in indepartare urmele pasilor mei si ai tai pe ea.. doua fantasme tinandu-se de mana. Dar cu cat se apropie, nu se mai vad. Le caut cu privirea, dar in zadar..au disparut in intunericul noptii.
In locul lor apare un copil vesel zburdand.. imi pare cunoscut chipul lui. Trecand pe sub umbra unui copac, copilul se transforma intr-o domnisoara care se uita sus la geamul meu si schiteaza un zambet. Inca cativa pasi, si in locul domnisoarei, ma regasesc pe mine, cea de acum, urcand aceeasi strada. Dar ceva lipseste.. zambetul de odinioara.
Plang norii. In noaptea asta, i-am dat voie si sufletului meu sa planga o data cu norii
Betia.Gandului