04 mai, 2009

De ce?



De ce suntem toti atat de diferiti si totusi atat de asemanatori?
Fiecare e unic in felul lui, dar totusi suntem toti la fel..la fel de egoisti, la fel de fericiti.
Probabil sta in natura umana sa raneasca, sa minta, sa ia tot ceea ce crede ca ii apartine fara a cere voie macar.
In felul asta, nu conteaza cine esti, frate, sora, prieten, iubit, iei ceea ce crezi tu ca iti apartine de drept. Daca iubesti pe cineva, in mod obligatoriu trebuie sa iei inapoi iubirea care o daruiesti.

De ce trebuie sa fim asa egoisti?
De ce nu putem iubi fara sa cerem nimic in schimb?
De ce la fiecare palma primita, trebuie sa dam si noi una inapoi?
De ce nu putem ierta mai usor?
De ce nu putem uita nimic?
De ce in schimb uitam lucrurile frumoase, dar cele urate mereu ne bantuie?
De ce invatam sa traim clipa si prezentul abia dupa ce am ajuns pe marginea prapastiei?
De ce zicem "te iubesc" abia dupa ce pierdem o persoana draga?
De ce uitam sa ne bucuram si sa zambim sincer?
De ce mereu suntem constransi de faptele altor persoane?
De ce nu putem face ce ne dorim mai mult?
De ce fericirea e atat de relativa, dar totusi atat de greu de atins?
De ce dureaza atat de putin clipa de bucurie?
De ce?