M-am intalnit cu cineva drag, de care mi-a fost dor.
A ramas la fel..dar totusi parca pe zi ce trece e mai frumoasa.
Am vrut sa iau macar o bucatica din ea cu mine.. mirosul sau specific..firele de nisip fine..scoicile de tot felul..soarele care e mai calduros si parca mai primitor..oamenii..linistea de acolo..sunetul valurilor..
Soare..apa..valurile trosnind..mirosul inconfundabil al algelor si al nisipului ud..senzatia de caldura pe care o ai atunci cand mergi descult pe nisip sau pe mal si din cand in cand te lovesc usor valurile pe picioare..un om plimbandu-se cu cainele care zburda pe plaja..oamenii care stau intinsi pe nisipul fierbinte sorbind parca din razele soarelui.. Ce poate fi mai frumos?
Am avut 2 zile de liniste..doar cu sunetul valurilor si mirosul marii...acel miros de care nu ma mai saturam, soarele jucaus si nisipul fierbinte.
Vreau inapoi..vreau sa ma trezesc in camera de la ultimul etaj, cu geamul imens in fata de unde zaream marea, vreau din nou razele soarelui sa ma mangaie usor in timp ce eu ma joc in apa care atinge nisipul, vreau sa imi bata iar vantul prin par si singurul lucru care sa il vad sa fie marea..albastrul si maretia ei. Si in rest, sa dispara orice altceva, sa fiu doar eu si ea..