Interviu cu sufletul meu

- Hey..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Stiu..m-ai cam dat uitarii de ceva timp.

- Te simt strain fata de mine.
- Si eu la fel simt..simt ca nu mai sunt legat de tine. Ne-am despartit.. sufletul de corp.

- De ce simtim asta?
- Pentru ca nu mi-ai mai dat atentie in ultimul timp. Pentru ca te-ai indepartat de mine.

- Am fost cam suparata...
- Nu mai mult ca mine sa stii.

- Te cred..Pot sa te intreb ceva?
- Spune.

- Stiu ca nu am mai vorbit de mult, ca nu am avut prea multa grija de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc cateva bucatele din tine.
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se intampla de multe ori in viata sa ma atasez de persoanele care trec prin drumul tau. Si le daruiesc fiecaruia o bucatica din mine. Imi pare rau ca ei nu isi dau seama de asta si mai ales, nu realizeaza ca atunci cand pleaca iau si bucatica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucatele din mine.

- Credeam ca nu mai faci asta, credeam ca ai renuntat sa mai crezi in oameni.
- Si eu.. am crezut ca am puterea sa fac asta. Dar mereu repet greseala.

- Vad bucatele lipsa, dar vad si bucatele lipite. De ce?
- Pai astea sunt incercarile oamenilor de a reveni. Ma atasesc de ei, pleaca, revin, si incearca sa lipeasca bucatica lor inapoi la locul ei. Dar ei nu vad ca oricat ar incerca sa faca sa fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu raman.

- Oamenii sunt asa cum te asteptai sa fie? Merita iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Pacat ca imi trebuie mult timp sa imi dau seama care merita si care nu.

- Ai iubit vreodata cu adevarat?
- Da. Vezi cea mai mare bucata care lipseste? E ceea ce a ramas in urma iubirii. Si amintirile, care ti le-am dat tie.

- Inteleg.. Nu am mai cautat de ceva vreme in sertarul cu amintiri. Asa cum te-am dat uitarii pe tine, asa am facut si cu ele. Mi-e bine asa deocamdata. Inca ceva..
- Te ascult.

- Mai ai putere sa iubesti? Sa mai ai incredere in oameni? Pentru ca eu nu mai am.. si sincer.. am inceput sa urasc oamenii.
- Timpul iti va raspunde la intrebare, el iti va arata daca am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greseste, cel mai important e sa inveti din greseli. Daca eu cu toate lipsurile mele inca respir si iti dau tie putere sa mergi mai departe, si tu poti. Am nevoie ca tu sa zambesti pentru mine.

- Esti fericit?
- As putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri sa fiu fericit. Tot ce stiu e ca..mi-e dor de acel sentiment.