12 iunie, 2009

Prietene, unde esti?

Am crescut cu totii. Am trecut de etapa in care ti se dadea voie sa te schimonosesti, sa sari in mijlocul trecerii de pietoni, sa faci ce vrei, cand vrei. Acum, cand ai deja o varsta, nu mai ai scuze pentru comportamentul tau, nu mai poti spune atat de des ca ai gresit fara sa iti dai seama.
Acum ai o anumita responsabilitate pentru ceea ce faci, de fapt, ar trebui sa iti asumi toata responsabilitatea pentru actiunile tale.
Gata! Esti matur/matura, te consideri inteligent/inteligenta si vrei sa crezi ca stii ce iti doresti de la viata.

Dar totusi mai gresesti, mai calci stramb, mai ranesti lumea din jurul tau (poate intr-un mod neintentionat), dar totusi o faci. Pentru ca esti om. Si pentru ca sta in firea omului sa greseasca mereu si sa invete din ceea ce a gresit.

Cine iti este alaturi atunci cand gresesti sa te anunte ca ai facut asta? Cine iti este alaturi atunci cand ti-e greu? Cine te trezeste din aiureala in care traiesti uneori? In cine poti avea incredere?

Ai spune prima data ca acele persoane sunt prietenii. Dar nu intotdeauna este asa.
Stii de ce?
Pentru ca la fel ca si tine, fiecare are viata lui, pentru fiecare conteaza mai mult viata sa si nu problemele sau dilemele pe care le ai tu din cand in cand.

Nu te poti baza niciodata 100% pe cineva in nici o situatie, nu poti pune o persoana sa iti rezolve problemele, si mai ales nu ai cum rogi pe cineva sa simta un anumit lucru pentru tine.

Momentan inca e frumos, mai ai un an/doi de facultate, mai poti "zburda" putin in tineretea ta, dar cand toate acestea se termina pe cine tii de mana cand pornesti la drum, la drumul cel mai greu si cel mai serios care o sa il faci in viata?

Conteaza asa mult clipele scurte de "amicitie" pe care ai ocazia sa le traiesti zi de zi sau conteaza mai mult sa ai pe cineva aproape in care sa ai incredere, care sa te cunoasca (poate mai bine decat te cunosti tu) si mai ales, care sa lupte cot la cot cu tine impotriva tuturor?

Mi s-a dat ocazia in viata de a avea parte de multe prietenii, dar acum, dupa 8 ani, pot sa zic ca doar una valoreaza cu adevarat.

Tu poti spune ca ai un prieten caruia ai curajul sa ii povestesti si cele mai adanci ganduri si sentimente (ganduri si sentimente pe care poate nici tu nu vrei sa le vezi) ? Poti spune ca ai taria de a-ti lasa viata pe mana lui, stiind ca nimic rau nu ti se va intampla si ca orice ar fi, e acolo pentru tine? intotdeauna? fara urme de indoiala?
Cine te cearta atunci cand o dai in bara? Cine te ridica atunci cand esti la pamant? Cine iti suporta toanele si totusi te iubeste pentru ca existi doar, si atat?

Daca raspunsul e da, atunci esti un om norocos! La fel ca mine!
Daca nu, ar trebui sa iti pui cateva intrebari.
Ce ar trebui sa faci sa meriti o asemenea sansa?
Unde ai gresit pana acum?