Cu cat se apropie zilele sa plec acasa in Suceava, cu atat devin mai melancolica.
Imi dau seama ca a mai trecut un an din viata mea, si mai ales a mai trecut un an de facultate.
Ma uit in urma si sincer regret ca timpul trece atat de repede. As vrea sa am puterea de a-l opri in loc.
Inca un an..un an plin de amintiri frumoase, momente placute, multe rasete, dar si lacrimi, suspine, nervi, batai cu apa, cu perne, certuri si nopti nedormite. Un an destul de tumultos, dar de neuitat.
Simt ca trece timpul mult prea usor.
Simt ca nu ma bucur indeajuns de mult de ceea ce am in jurul meu.
Vreau sa zambesc mai des.
Vreau sa rad mai usor.
Incep sa imi fac bagajele.
Am un nod in gat. Nu stiu de ce. Nu e prima data cand ma despart de un loc drag. Nu e vorba ca nu mai revin aici. E vorba ca inchei un nou capitol din viata mea.
E vorba ca ma despart din nou de locul care m-a gazduit un an de zile, locul in care am ras si am plans luni la rand, locul cu care am impartasit momente de neuitat.
Ma despart de prietenii mei din AIESEC, oameni care cu timpul mi-au devenit prieteni, cu care am impartit nopti nedormite si momente de ras..clipe adevarate. Oameni care mi-au fost alaturi cand am avut nevoie.
Ma despart de tot ce am trait in anul asta aici in Iasi.
Stiu ca o sa mai fie momente frumoase, sunt sigura de asta, dar mie mi-e dor deja de cele care au trecut..
"M-am legat totdeauna de locurile în care am întârziat, de unde n-am plecat imediat ce-am venit. Din camerele în care am adormit o noapte, n-am reuşit să plec fără să-ntorc
capul." (Octavian Paler)
Incepe o noua zi..un nou capitol.. O iau de la inceput.
